Acest text este considerat TABU!
Acest text conţine (pe alocuri) un limbaj trivial!
Părerile exprimate în acest text nu reflectă neapărat (TOATE) CONVINGERILE autorului!
Dacă ai sub 21 de ani eşti rugat(ă) să părăseşti IMEDIAT pagina!
Când eram tânăr, la douăzeci de ani, aveam o dorinţă arzătoare – vroiam să fut toate femeile de pe Pământ. Nu ştiu dacă mai îndrăzneşte cineva (astăzi) să arunce cu pietre în mine pentru blasfemia asta, însă, ca orice mascul/bărbat, doream să le încerc pe toate înainte să mă stabilesc definitiv lângă una…
Şi eram un tip interesant pentru vremea aceea, ce mai tura-vura, visam la toate muierile cu mult timp înainte de Mărgineanu şi al său hit – „mă iubeşte toate femeile”.
Şi să nu mă înţelegeţi greşit, vă rog, nu vroiam să le fut în sensul „ciobănesc” al cuvântului, NU, vroiam să le iubesc cu pasiune , să le ridic fustele şi să le mângâi delicat pe pulpe, să le sărut, să le întind pe pat şi să ‘lunec încet în ele, în toate femeile de pe Pământ…
Din păcate însă timpul trecea în defavoarea mea deoarece eu rămâneam mereu şi mereu în compania unei singure femei! Însă nu renunţam nicidecum la idee, o vedeam viabilă şi credeam în împlinirea ei, ce naiv eram… Abia când am început să studiez viaţa lui Mark Twain am realizat crudul adevăr!
La un moment dat în viaţă, Tesla (marele fizician, inventatorul neoanelor, cel care se juca cu bărci radiocomandate acum circa 80-100 de ani, bun prieten cu Mark Twain) i-a comunicat lui Edison (inventatorul becurilor) că stilul său de lucru este dezastruos de empiric şi că doar un pic de calcul matematic l-ar salva de la luni şi ani de zile de căutări disperate!
Citind această remarcă a lui Tesla (via Mark Twain) la adresa lui Edisson am avut prima revelaţie vizavi de femei! Am înţeles deodată că toată pasiunea mea pentru fuste se baza pe metode pur empirice cu slabe şanse de reuşită! Aveam nevoie de mai multă cunoaştere, de mai multă ştiinţă – ca să pot pătrunde mai uşor pe sub fusta lor… 
Aşa am ajuns -mai în glumă mai în serios- să fac un calcul ştiinţific adevărat, calcul matematic ce pot spune că mi-a schimbat viaţa! Îl reproduc mai jos, exact cum l-am conceput acum mulţi ani de zile (pe un bătrân calculator HC2000)… Este vorba despre calculul secundelor din viaţa unui om :
*****
Secunde pe minut - 60 secunde
Secunde pe ora (60 secunde x 60 minute) = 3.600 secunde
Secunde pe zi (3.600 secunde x 24 de ore) = 86.400 secunde
Secunde pe luna (86.400 secunde x 31 de zile) = 2.678.400 secunde
Secunde pe an (2.678.400 secunde x 12 luni) = 32.140.800 secunde
Secunde pe secol (32.140.800 secunde x 100 ani) = 3.214.080.000 secunde
N.A. – desigur, până şi calculul de mai sus este un pic imperfect şi aproximativ, deoarece am calculat luna la 31 de zile, deşi unele luni din an au 30 sau chiar, o dată la patru ani, 28 de zile în februarie!!!
*****
Concluzia a fost simplă! Am înţeles repede că un om trăieşte pe Pământ circa trei miliarde, două sute paisprezece milioane şi optzeci de mii de secunde… Împărţind numărul acesta de secunde la numărul de femei de pe Pământ la acea vreme(aprox. 3 miliarde de fuste) am realizat cu stupoare că „nu este timp” nici măcar să văd toate femeile de pe planetă! Considerând că omul îşi petrece un miliard de secunde (din cele trei disponibile) dormind, a devenit evident pentru mine că nu am secunde îndeajuns nici măcar să arunc o privire rapidă asupra tuturor femeilor de pe planeta albastră, despre sex cu fiecare în parte nici nu putea fi vorba…
Geniul lui Tesla era evident, omul avea dreptate, chiar şi în cazul femeilor teoria lui se aplică perfect, un calcul matematic simplu m-a scutit de ani şi ani de zile de căutări cu limba scoasă în calea tuturor fustelor întâlnite în viaţă…
Morala ?
Teoria timpului măsurat în femei pe secunde nu poate fi demonstrată! Din octombrie anul trecut, populaţia planetei a ajuns la cifra de 7 miliarde (aprox. 3,5 miliarde sunt fuste). Potrivit altor calcule matematice simple, în 2050 vom fi 9 miliarde de oameni (aprox. 4,5 miliarde fiind fuste).
Cum să le mai fuţi pe toate bărbate? Când tu nu ai timp nici măcar să le vezi pe toate ?
Aşa am ajuns eu să caut să iubesc o singură femeie, să nu mai vreau miliarde ci doar una, totul a pornit de la un simplu calcul matematic…
Aşa am ajuns eu să nu mai măsor timpul în luni sau în ani ci în secunde sau în bătăi de inimă, numărul de secunde din viaţa unui om fiind aproximativ egal cu numărul de bătăi de inimă (remember that)…
Aşa am ajuns eu să înţeleg că orice mare scriitor trebuie să stăpânească şi un pic de matematică, nu numai literatură…
Aşa am ajuns eu să îl completez niţel până şi pe marele Confucius care spunea (şi bine spunea) cu multe secole înaintea mea că „Wherever you go, go with all your heartbeats”…
Aşa am ajuns eu să recunosc că măreţia şi bogăţia nu se măsoară în grade sau trese sau dolari sau lire sterline ci în bătăi de inimă, în trei miliarde şi ceva de secunde trăite pe acest Pământ…
Şi culmea, am devenit şi mult mai îngăduitor – astăzi, atunci când văd un bărbat care se uită cu jind la fiecare fustă care i se perindă prin faţa ochilor, nu îl judec şi nu îl blamez ci îl înţeleg!
Tipul pur şi simplu nu ştie matematică…
Cheers!
